Pasajul Macca-Villacrosse – portal intre epocile Bucurestiului

Impartaseste si prietenilor tai...

Ansamblul de arhitectură ”Pasajul Macca-Villacrosse” se află în sectorul 3 al Capitalei și face legătura între Calea Victoriei și Strada Lipscani. Amplasat pe locul fostului han ”Iancu Câmpineanu”, pasajul este clasat ca monument istoric.

Istoria pasajului începe în 1843, atunci când românul de origine catalană Xavier Villacrosse, arhitect-șef al Bucureștilor, între anii 1840-1850, s-a căsătorit cu Polixenia, una dintre fiicele dragomanului Petrache Serafim. Acesta, de meserie interpret oficial în țările din Orient, devenise proprietar al fostului han Câmpineanu.

La căsătoria Polixeniei, Serafim i-a oferit acesteia clădirea hanului, ca zestre de nuntă. Hanul, ce a împrumutat numele mirelui, a funcționat ca atare până la realizarea pasajului.
1024px-Pasajul_Macca-Villacrosse_-_Vedere_Interior
Pasajele Villacrosse şi Macca în formă de potcoavă, cu o ieşire în actuala stradă Carada, numită Pasajul Băncii sunt asemanatoare cu “pasajele” din Paris şi din Milano, diferă numai proporţiile, impactul comercial fiind la fel de puternic.

La intrarea dinspre strada Eugen Carada este realizat un portal monumental. De asemenea clădirile din pasaj sunt prevăzute cu ornamente din stuc. Rotonda de după intrare are un acoperiș cu vitraliu de sticlă.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, hanul Villacrosse este demolat, iar municipalitatea hotărăște construirea unui pasaj pietonal în mijlocul orașului, după modelul celor existente în marile orașe occidentale. Locul ales de edili a fost în vecinătatea Căii Victoriei și Lipscanului, două artere sufocate de aglomerația vremii. În acest sens, Primăria cumpără casele din zonă, dar nu și Hotelul ”Stadt Pesht”, proprietarul refuzând vânzarea acestuia. Arhitectul desemnat cu realizarea acestei lucrări nu a fost Xavier Villacrosse, așa cum s-ar putea crede la prima vedere, ci Felix Xenopol. Acesta din urmă se vede nevoit sa creeze un pasaj în formă de potcoavă, care să înconjoare hotelul rămas în mijloc. Astfel se explică existența celor două aripi din cadrul pasajului, de-a lungul celor două laturi ale hotelului.Pasajul_Macca-_Villacrosse

Dupa anul 1846 construcția suferă modificări spre strada Eugen Caranda, colț cu Lipscani. La 9 martie 1891 M. Macca face o cerere pentru eliberarea unei autorizații de construcție pentru un pasaj, construcție realizată în curtea lui, cu un aliniament pe mijloc, cerând deschideri și la Calea Victoriei prin doua puncte. Autorizația a fost eliberată la 3 aprilie 1891.

Numărul mare de prăvălii, majoritatea cafenele şi magazine de bijuterii, a făcut din aceste locuri, mai ales după acoperirea lor cu sticlă, prin 1891, când a avut loc inaugurarea oficială, o veritabilă, însă costisitoare, inimă a Bucureştilor. Undeva, la etaj, a funcţionat chiar şi un templu masonic, vizitat în anul 1886 de regele Oskar al II-lea în calitatea sa de Mare Maestru al Marii Loji suedeze. Uşa Templului, precum şi decoraţiile simbolice, mai există… (numai adunatura “masonica” actuala nu o stie).Pasajul-Macca-Villacrosse-

Noul secol XX va aduce şi noi proprietari ai pasajelor: Maican, Bolintineanu, Gorjan, Ioanide, Creditul Iaşi, Bursa, care şi-a avut la Villacrosse primul sediu din Capitală. După 1950, în bătrânele prăvălii din Pasajul Bijuteria, cum s-au numit în anii ruso-comunişti pasajele înfrăţite, au fost expuse lucruri de Consignaţie, cam până în anul 1979, când întregul complex a fost supus renovării.

După 1989, pasajul și-a reluat numele inițial de Macca-Villacrosse si a fost redat vechilor proprietari. Pasajul nu a fost renovat și în locul micilor magazine s-au instalat diferite restaurante, printre care un bar-restaurant cu teme egiptene, cafeneaua Blues Cafe, un bistrou, un restaurant chinezesc o bijuterie de lux, un amanet si un magazin numismatic.

sursa: Politeia, Agerpres

free hit counter code